În continuare prezint subcapitolul „Sfinxul de bronz de la Turda”, extras din lucrarea „Chronoso due lo Zamolxiu - Ani de la Zamolxio”. Transcrierea inscripției de pe Sfinxul de bronz și traducerea ei nu sunt posibile decât urmărind asemănarea literelor inscripției cu literele alfabetelor folosite în textele plăcilor studiate și folosind tehnicile de citire ale monogramelor de pe plăci. Astfel, Sfinxul de bronz descoperit la Turda face parte din corpusul plăcilor de plumb.
Sfinxul de bronz de la Turda
În anul 1847, un articol din presa germană menționează descoperirea unui Sfinx Dacic la Turda. Sfinxul are o svastică pe piept și pe piedestal se găsește o inscripție cu litere de presupusă origine etruscă, așa cum spuneau cercetătorii vremii. Mai sus, este reprodusă schița din articol. Piesa a fost introdusă în studiul de față la poziția 148. (Illustrirte Zeitung, Leipzig, No. 188, 6 Februar 1847, pag. 91-92)
Reproduc în continuare un fragment din articolul original „Eine in Siebenbürgen aufgefundene Sphinx - Un sfinx găsit în Transilvania”, publicat în 1847 (traducere din germană) : „Nu cu mult timp în urmă, în Transilvania, care este bogată în antichități de tot felul, dar nu a fost încă exploatată adecvat din punct de vedere științific, lângă Turda, fosta salină a Romanilor, un sfinx din bronz pe un piron de fier, arătat aici în mărimea sa naturală cu inscripția din jur copiată fidel, a fost găsit și achiziționat pentru Muzeul Patriei. ... Este deci doar de sperat ca dl. Schmitz să se ocupe de rezolvarea acestui rebus etrusc și să devină norocosul Oedip al acestui mic Sfinx Dacic”. (Illustrirte Zeitung, Leipzig, No. 188, 6 Februar 1847, pag. 91-92)
Inscripția de pe soclu este formată din litere grecești adaptate, scrise în oglindă (de la dreapta spre stânga), și se apropie, ca stil și particularități ale fiecărei litere, de alfabetul utilizat pe plăcile 19, 67 și 109. Astfel, comparând literele inscripției cu textele plăcilor, se remarcă următoarele :
— literei „Α - alfa” îi lipsește piciorul din dreapta. (plc. 67)
— caracterul „Ϟ - u” apare pe soclul sfinxului în oglindă și fără rotunjirile de la capete. (plc. 67)
— litera „Χ - hi” are ramurile din stânga jos și dreapta sus terminate cu o rotunjire. Caracterul este incomplet în cele două schițe, dar rotunjirile menționate sunt specifice doar lui „Χ - hi”. (plc. 67)
— litera „Σ - sigma” este asemănătoare cu forma utilizată pe plăcile 67, 109 și 131. (plc. 67, 131)
— litera „Ψ - psi” are o formă particulară, ramurile laterale sunt inegale. În schița cu inscripția completă, literei îi lipsește partea superioară a ramurei din dreapta. (plc. 67)
— litera „Ọ - omicron”, scrisă ca un simplu punct, este utilizată în textele multor plăci. (plc. 137)
Între literele „Α - alfa” și „Ψ - psi”, și între literele „Α - alfa” și „Ν - niu”, care se ating, se formează litera „Η - eta” (vezi mai jos, marcate cu roșu, respectiv galben). Suprapunerea literelor este o tehnică des utilizată de către maeștri scribi în textele studiate, mai ales în scrierea numelor unor personaje importante, a monogramelor sau la finalul plăcilor, când nu mai era loc suficient pentru a termina un cuvânt. În cazul de față, maestrul scrib a folosit acestă suprapunere deoarece nu avea loc suficient pe soclul Sfinxului, dovadă fiind folosirea literei „Ọ - omicron”, scrisă ca un simplu punct.
De asemenea, între literele „Λ - lamda” și „Α - alfa”, lipit de aceasta din urmă, se observă o altă literă, un „Ε - epsilon” în oglindă. Linia orizontală de jos a literei, vizibilă în ambele schițe, trece pe sub „Λ”. Celelalte două linii orizontale ale literei, se observă doar pe schița Sfinxului. Tehnica de a lipi litera „Ε” de litera care urmează este utilizată și pe placa 3, iar alipirea de litera anterioară apare pe placa 58.
Svastica de pe pieptul Sfinxului este formată din două litere „Σ - sigma” suprapuse și rotite cu 90° una față de cealaltă. „Σ” este prima literă din numele Sfinxului, care în limba greacă este „Σφίγξ (Sfigx) - Sfinx”. Așa cum nici un semn de pe plăcile studiate nu este întâmplător, ci are o semnificație precisă care a fost deslușită sau încă așteaptă să fie înțeleasă, nici prezența celor două litere nu este întâmplătoare. Cele două litere „Σ”, sugerează o citire dublă a textului inscripției.
Detaliu cu svastica formată din două litere „Σ - sigma”, de pe pieptul Sfinxului.
Svastica de pe pieptul Sfinxului este o monogramă care trebuie citită de două ori, odată pentru numele și apoi pentru epitetul acesteia. Citirile monogramei sunt explicate în schițele de mai jos. Părțile literelor secționate trebuie suprapuse, pentru „Φ” și „Ο”, iar pentru „JГ” trebuie alăturate.
Prima citire a monogramei cu numele Sfinxului, ΣΦΙГГÄΣ (Sfiggas).
După prima citire a monogramei apare numele Sfinxului - ΣΦΙГГÄΣ (Sfiggas), adică „Sfinx”. Termenul ΣΦΙГГÄΣ (Sfiggas) este identic cu numele grecesc al creaturii - Σφίγγας (Sfiggas), Σφίγξ (Sfigx). Presupusa origine a termenului grecesc, „gr. σφίγγω (sfiggo) - a lega strâns”, nu descrie creatura. Conform mitologiei grecești, Sfinxul sfâșia în bucăți și îi mânca pe cei care nu răspundeau corect la ghicitorile sale. Pentru a descrie Sfinxul, în monogramă apare și un epitet care arată modul de operare al creaturii.
După a doua citire a monogramei de pe pieptul Sfinxului apare cuvântul ΣΦÄJГΙΟ (Sfageio), care este foarte apropiat de termenul „gr. σφάζω (sfazo) - a ucide, omorî, în speță prin tăierea gâtului”. Astfel, ΣΦÄJГΙΟ (Sfageio) este un epitet, care are același sens cu termenul „gr. σφαγεύς (sfageus) - ucigaș, asasin, măcelar, cel care taie gâtul”, și este tradus cu „Ucigașul, Sfâșietorul, Tăietorul gâtului”. Această traducere a epitetului este în concordanță cu prezența în schiță a capului uman retezat și ținut între labele sale de către Sfinx, ca pe un trofeu. Traducerea epitetului ca „Tăietorul gâtului” este potrivită, deoarece arată ce face Sfinxul, iar epitetele personajelor mitologice descriu, în general, funcțiile sau însușirile acestora.
Detaliu cu Sfinxul și trofeul său, un cap uman retezat, ținut între labele sale.
A doua citire a monogramei cu epitetul
Sfinxului, ΣΦÄJГΙΟ (Sfageio).
Așa cum implică utilizarea celor două litere „Σ - sigma”, textul inscripției poate fi citit în două moduri și are două semnificații complementare. În urma citirii monogramei, care conține numele și epitetul Sfinxului, și după transcrierea inscripției, în care se urmărește apropierea de alfabetele plăcilor, urmează traducerea textului cu citire de la dreapta spre stânga. După toate acestea, expresiile devin :
I. ΣΦΙГГÄΣ ΣΦÄJГΙΟ ϞΜ Α ϞΜΑΗ ΨϞΘϞ ΕΡΕΧ ΑΡΣ ΛΕΑΗΝỌ (Sfiggas Sfageio um a umai psutu erech ars leaino), cu semnificația „Sfinxul Tăietorul gâtului, om până la umeri cu talie de șoim combinare cu leoaică”.
II. ΣΦΙГГÄΣ ΣΦÄJГΙΟ ϞΜ Α ϞΜΑΗ ΨϞΘϞ ΕΡΕ ΧΑΡ ΣΛΕ Α ΗΝỌ (Sfiggas Sfageio um a umai psutu ere char sle a ino), cu semnificația „Sfinxul Tăietorul gâtului, omului pe drum păcăleli întreabă capul îi lovește (aruncă, smulge) din ceafă”.
Sensul cuvintelor pentru cele două înțelesuri ale inscripției este prezentat în continuare :
I. ΣΦΙГГÄΣ (Sfiggas) = gr. Σφίγξ (Sfigx), Σφιγγός (Sfiggos), Σφίγγας (Sfiggas) = Sphinx.
ϞΜ (um) = lat. homo = om.
Α (a) = lat. ap, af, ab (av), au-, ā, ă; aps, abs, as- = de, de la, din, la, pe, după, până la.
ϞΜΑΗ (umai) = gr. ὦμος (omos) = umăr și braț; umeri.
ΨϞΘϞ (psutu) = gr. ψοΐτης (psoites) = partea lombară a spinării, mijloc, talie, șale, tors.
ΕΡΕΧ (erech) = gr. ἴρηξ (irex), ἴρηκος (irekos), ἱέραξ (ierax), ἱάραξ (iarax) = șoim, erete.
ΑΡΣ (ars) = lat. ars = artă, măiestrie în a combina lucruri, combinare, meștesug.
ΛΕΑΗΝỌ (leaino) = gr. λέαινα (leaina), lat. leaena = leoaică. / gr. λέων (leon), lat. leo = leu.
II. ΣΦΙГГÄΣ (Sfiggas) = gr. Σφίγξ (Sfigx), Σφιγγός (Sfiggos), Σφίγγας (Sfiggas) = Sphinx.
ϞΜ (um) = lat. homo = om.
Α (a) = lat. ap, af, ab (av), au-, ā, ă; aps, abs, as- = de, de la, din, la, pe, după, până la.
ϞΜΑΗ (umai) = gr. οἶμος (oimos), οἶμον (oimon) = drum, stradă, potecă.
ΨϞΘϞ (psutu) = gr. ψύθος (psuthos), ψεῦδος (pseudos) = minciună, neadevăr, păcăleală.
ΕΡΕ (ere) = gr. ἐρῶ (ero), ἐρέω (ereo) = a spune, vorbi, comunica; a întreba, chestiona.
ΧΑΡ (char) = gr. κάρα (kara), κάρη (kare), κάρ (kar) = cap, vârf.
ΣΛΕ (sle) = proto-germană *slahaną, nordică veche sla = a lovi, arunca, smulge.
Α (a) = lat. ap, af, ab (av), au-, ā, ă; aps, abs, as- = de, de la, din, la, pe, după, până la.
ΗΝỌ (ino) = gr. ἴς (is), ἴνη (ine), ἶνα (ina) = tendon, ligament; mușchiul de la ceafă, ceafă.
Astfel, se utilizează cuvinte asemănătoare ca formă dar cu semnificații diferite pentru a crea o inscripție cu două înțelesuri complementare. Fiecare dintre cele două înțelesuri aduce informații despre o creatură mitologică care spunea ghicitori oamenilor. În conformitate cu personajul descris, este potrivit ca inscripția care spune povestea Sfinxului, să fie și ea o „ghicitoare”, adică un text cu dublu înțeles.
Schița inscripției de pe soclul Sfinxului și evidențierea unor detalii pentru o citire corectă.
Mai sus, pe primul rând este reprodusă inscripția așa cum apare în schiță. Pe rândul al doilea se găsește înscripția în oglindă. Pe rândul al treilea este iscripția în oglindă, pe care sunt marcate cu roșu cinci evidențieri ale unor detalii, sugerate pentru citirea corectă a literelor suprapuse. Pe rândul patru, este schița Sfinxului în original și în oglindă, pe care sunt marcate cu galben ultimele trei evidențieri.
Prima semnificație a inscripției de pe soclul Sfinxului, ΣΦΙГГÄΣ ΣΦÄJГΙΟ ϞΜ Α ϞΜΑΗ ΨϞΘϞ ΕΡΕΧ ΑΡΣ ΛΕΑΗΝỌ (Sfiggas Sfageio um a umai psutu erech ars leaino), adică „Sfinxul Tăietorul gâtului, om până la umeri cu talie de șoim combinare cu leoaică”, descrie aspectul acesteia, adică îmbinarea dintre om, șoim și leoaică. Descrierea este în concordanță cu mitologia greacă, unde Sfinxul era o creatură zoomorfă feminină, care avea corp de leoaică, aripi de vultur și cap de femeie.
A doua semnificație a inscripției, ΣΦΙГГÄΣ ΣΦÄJГΙΟ ϞΜ Α ϞΜΑΗ ΨϞΘϞ ΕΡΕ ΧΑΡ ΣΛΕ Α ΗΝỌ (Sfiggas Sfageio um a umai psutu ere char sle a ino), adică „Sfinxul Tăietorul gâtului, omului pe drum păcăleli întreabă capul îi lovește (aruncă, smulge) din ceafă”, descrie modul de operare al creaturii. În mitologia greacă, Sfinxul păzea drumul spre Theba și orice trecător, care voia să intre în Theba, trebuia să răspundă la o ghicitoare. Dacă nu răspundea corect la ghicitoarea Sfinxului, era sfâșiat în bucăți și mâncat de către aceasta. Oedipus răspunde corect la ghicitoare și Sfinxul moare, aruncându-se de pe o stâncă înaltă, rușinată că a fost învinsă la propriul joc.
