„Chronoso due lo Zamolxiu - Ani de la Zamolxio”

 Studiul asupra textelor continuă. Corecturile, adăugirile și modificările sunt operate pe măsură ce studiul merge mai departe. Descarcă varianta la zi a traducerii!

Descarcă „Chronoso due lo Zamolxiu”. Lectură plăcută!

Sfinxul de bronz de la Turda

    În continuare prezint subcapitolul „Sfinxul de bronz de la Turda”, extras din lucrarea „Chronoso due lo Zamolxiu - Ani de la Zamolxio”. Transcrierea inscripției de pe Sfinxul de bronz și traducerea ei nu sunt posibile decât urmărind asemănarea literelor inscripției cu literele alfabetelor folosite în textele plăcilor studiate și folosind tehnicile de citire ale monogramelor de pe plăci. Astfel, Sfinxul de bronz descoperit la Turda face parte din corpusul plăcilor de plumb.

Sfinxul de bronz de la Turda

    În anul 1847, un articol din presa germană menționează descoperirea unui Sfinx Dacic la Turda. Sfinxul are o svastică pe piept și pe piedestal se găsește o inscripție cu litere de presupusă origine etruscă, așa cum spuneau cercetătorii vremii. Mai sus, este reprodusă schița din articol. Piesa a fost introdusă în studiul de față la poziția 148. (Illustrirte Zeitung, Leipzig, No. 188, 6 Februar 1847, pag. 91-92)

    Reproduc în continuare un fragment din articolul original „Eine in Siebenbürgen aufgefundene Sphinx - Un sfinx găsit în Transilvania”, publicat în 1847 (traducere din germană) : „Nu cu mult timp în urmă, în Transilvania, care este bogată în antichități de tot felul, dar nu a fost încă exploatată adecvat din punct de vedere științific, lângă Turda, fosta salină a Romanilor, un sfinx din bronz pe un piron de fier, arătat aici în mărimea sa naturală cu inscripția din jur copiată fidel, a fost găsit și achiziționat pentru Muzeul Patriei. ... Este deci doar de sperat ca dl. Schmitz să se ocupe de rezolvarea acestui rebus etrusc și să devină norocosul Oedip al acestui mic Sfinx Dacic”. (Illustrirte Zeitung, Leipzig, No. 188, 6 Februar 1847, pag. 91-92)

    Inscripția de pe soclu este formată din litere grecești adaptate, scrise în oglindă (de la dreapta spre stânga), și se apropie, ca stil și particularități ale fiecărei litere, de alfabetul utilizat pe plăcile 19, 67 și 109. Astfel, comparând literele inscripției cu textele plăcilor, se remarcă următoarele :

    — literei „Α - alfa” îi lipsește piciorul din dreapta. (plc. 67)

    — caracterul „Ϟ - u” apare pe soclul sfinxului în oglindă și fără rotunjirile de la capete. (plc. 67)

   — litera „Χ - hi” are ramurile din stânga jos și dreapta sus terminate cu o rotunjire. Caracterul este incomplet în cele două schițe, dar rotunjirile menționate sunt specifice doar lui „Χ - hi”. (plc. 67)

    — litera „Σ - sigma” este asemănătoare cu forma utilizată pe plăcile 67, 109 și 131. (plc. 67, 131)

    — litera „Ψ - psi” are o formă particulară, ramurile laterale sunt inegale. În schița cu inscripția completă, literei îi lipsește partea superioară a ramurei din dreapta. (plc. 67)

    — litera „Ọ - omicron”, scrisă ca un simplu punct, este utilizată în textele multor plăci. (plc. 137)

    Între literele „Α - alfa” și „Ψ - psi”, și între literele „Α - alfa” și „Ν - niu”, care se ating, se formează litera „Η - eta” (vezi mai jos, marcate cu roșu, respectiv galben). Suprapunerea literelor este o tehnică des utilizată de către maeștri scribi în textele studiate, mai ales în scrierea numelor unor personaje importante, a monogramelor sau la finalul plăcilor, când nu mai era loc suficient pentru a termina un cuvânt. În cazul de față, maestrul scrib a folosit acestă suprapunere deoarece nu avea loc suficient pe soclul Sfinxului, dovadă fiind folosirea literei „Ọ - omicron”, scrisă ca un simplu punct.

    De asemenea, între literele „Λ - lamda” și „Α - alfa”, lipit de aceasta din urmă, se observă o altă literă, un „Ε - epsilon” în oglindă. Linia orizontală de jos a literei, vizibilă în ambele schițe, trece pe sub „Λ”. Celelalte două linii orizontale ale literei, se observă doar pe schița Sfinxului. Tehnica de a lipi litera „Ε” de litera care urmează este utilizată și pe placa 3, iar alipirea de litera anterioară apare pe placa 58.

    Svastica de pe pieptul Sfinxului este formată din două litere „Σ - sigma” suprapuse și rotite cu 90° una față de cealaltă. „Σ” este prima literă din numele Sfinxului, care în limba greacă este „Σφίγξ (Sfigx) - Sfinx”. Așa cum nici un semn de pe plăcile studiate nu este întâmplător, ci are o semnificație precisă care a fost deslușită sau încă așteaptă să fie înțeleasă, nici prezența celor două litere nu este întâmplătoare. Cele două litere „Σ”, sugerează o citire dublă a textului inscripției.

Detaliu cu svastica formată din două litere „Σ - sigma”, de pe pieptul Sfinxului.

    Svastica de pe pieptul Sfinxului este o monogramă care trebuie citită de două ori, odată pentru numele și apoi pentru epitetul acesteia. Citirile monogramei sunt explicate în schițele de mai jos. Părțile literelor secționate trebuie suprapuse, pentru „Φ” și „Ο”, iar pentru „JГ” trebuie alăturate.

Prima citire a monogramei cu numele Sfinxului, ΣΦΙГГÄΣ (Sfiggas).

    După prima citire a monogramei apare numele Sfinxului - ΣΦΙГГÄΣ (Sfiggas), adică „Sfinx”. Termenul ΣΦΙГГÄΣ (Sfiggas) este identic cu numele grecesc al creaturii - Σφίγγας (Sfiggas), Σφίγξ (Sfigx). Presupusa origine a termenului grecesc, „gr. σφίγγω (sfiggo) - a lega strâns”, nu descrie creatura. Conform mitologiei grecești, Sfinxul sfâșia în bucăți și îi mânca pe cei care nu răspundeau corect la ghicitorile sale. Pentru a descrie Sfinxul, în monogramă apare și un epitet care arată modul de operare al creaturii.

   După a doua citire a monogramei de pe pieptul Sfinxului apare cuvântul ΣΦÄJГΙΟ (Sfageio), care este foarte apropiat de termenul „gr. σφάζω (sfazo) - a ucide, omorî, în speță prin tăierea gâtului”. Astfel, ΣΦÄJГΙΟ (Sfageio) este un epitet, care are același sens cu termenul „gr. σφαγεύς (sfageus) - ucigaș, asasin, măcelar, cel care taie gâtul”, și este tradus cu „Ucigașul, Sfâșietorul, Tăietorul gâtului”. Această traducere a epitetului este în concordanță cu prezența în schiță a capului uman retezat și ținut între labele sale de către Sfinx, ca pe un trofeu. Traducerea epitetului ca „Tăietorul gâtului” este potrivită, deoarece arată ce face Sfinxul, iar epitetele personajelor mitologice descriu, în general, funcțiile sau însușirile acestora.

Detaliu cu Sfinxul și trofeul său, un cap uman retezat, ținut între labele sale.

A doua citire a monogramei cu epitetul Sfinxului, ΣΦÄJГΙΟ (Sfageio).

    Așa cum implică utilizarea celor două litere „Σ - sigma”, textul inscripției poate fi citit în două moduri și are două semnificații complementare. În urma citirii monogramei, care conține numele și epitetul Sfinxului, și după transcrierea inscripției, în care se urmărește apropierea de alfabetele plăcilor, urmează traducerea textului cu citire de la dreapta spre stânga. După toate acestea, expresiile devin :

    I. ΣΦΙГГÄΣ ΣΦÄJГΙΟ ϞΜ Α ϞΜΑΗ ΨϞΘϞ ΕΡΕΧ ΑΡΣ ΛΕΑΗΝỌ (Sfiggas Sfageio um a umai psutu erech ars leaino), cu semnificația „Sfinxul Tăietorul gâtului, om până la umeri cu talie de șoim combinare cu leoaică”.

    II. ΣΦΙГГÄΣ ΣΦÄJГΙΟ ϞΜ Α ϞΜΑΗ ΨϞΘϞ ΕΡΕ ΧΑΡ ΣΛΕ Α ΗΝỌ (Sfiggas Sfageio um a umai psutu ere char sle a ino), cu semnificația „Sfinxul Tăietorul gâtului, omului pe drum păcăleli întreabă capul îi lovește (aruncă, smulge) din ceafă”.

    Sensul cuvintelor pentru cele două înțelesuri ale inscripției este prezentat în continuare :

I.      ΣΦΙГГÄΣ (Sfiggas) = gr. Σφίγξ (Sfigx), Σφιγγός (Sfiggos), Σφίγγας (Sfiggas) = Sphinx.

        ΣΦÄJГΙΟ (Sfageio) = gr. σφαγεύς (sfageus) = ucigaș, cel care taie gâtul, Tăietorul gâtului.

        ϞΜ (um) = lat. homo = om.

        Α (a) = lat. ap, af, ab (av), au-, ā, ă; aps, abs, as- = de, de la, din, la, pe, după, până la.

        ϞΜΑΗ (umai) = gr. ὦμος (omos) = umăr și braț; umeri.

        ΨϞΘϞ (psutu) = gr. ψοΐτης (psoites) = partea lombară a spinării, mijloc, talie, șale, tors.

        ΕΡΕΧ (erech) = gr. ἴρηξ (irex), ἴρηκος (irekos), ἱέραξ (ierax), ἱάραξ (iarax) = șoim, erete.

        ΑΡΣ (ars) = lat. ars = artă, măiestrie în a combina lucruri, combinare, meștesug.

        ΛΕΑΗΝỌ (leaino) = gr. λέαινα (leaina), lat. leaena = leoaică. / gr. λέων (leon), lat. leo = leu.

II.    ΣΦΙГГÄΣ (Sfiggas) = gr. Σφίγξ (Sfigx), Σφιγγός (Sfiggos), Σφίγγας (Sfiggas) = Sphinx.

        ΣΦÄJГΙΟ (Sfageio) = gr. σφαγεύς (sfageus) = ucigaș, cel care taie gâtul, Tăietorul gâtului.

        ϞΜ (um) = lat. homo = om.

        Α (a) = lat. ap, af, ab (av), au-, ā, ă; aps, abs, as- = de, de la, din, la, pe, după, până la.

        ϞΜΑΗ (umai) = gr. οἶμος (oimos), οἶμον (oimon) = drum, stradă, potecă.

        ΨϞΘϞ (psutu) = gr. ψύθος (psuthos), ψεῦδος (pseudos) = minciună, neadevăr, păcăleală.

        ΕΡΕ (ere) = gr. ἐρῶ (ero), ἐρέω (ereo) = a spune, vorbi, comunica; a întreba, chestiona.

        ΧΑΡ (char) = gr. κάρα (kara), κάρη (kare), κάρ (kar) = cap, vârf.

        ΣΛΕ (sle) = proto-germană *slahaną, nordică veche sla = a lovi, arunca, smulge.

        Α (a) = lat. ap, af, ab (av), au-, ā, ă; aps, abs, as- = de, de la, din, la, pe, după, până la.

        ΗΝỌ (ino) = gr. ἴς (is), ἴνη (ine), ἶνα (ina) = tendon, ligament; mușchiul de la ceafă, ceafă.

    Astfel, se utilizează cuvinte asemănătoare ca formă dar cu semnificații diferite pentru a crea o inscripție cu două înțelesuri complementare. Fiecare dintre cele două înțelesuri aduce informații despre o creatură mitologică care spunea ghicitori oamenilor. În conformitate cu personajul descris, este potrivit ca inscripția care spune povestea Sfinxului, să fie și ea o „ghicitoare”, adică un text cu dublu înțeles.

Schița inscripției de pe soclul Sfinxului și evidențierea unor detalii pentru o citire corectă.

    Mai sus, pe primul rând este reprodusă inscripția așa cum apare în schiță. Pe rândul al doilea se găsește înscripția în oglindă. Pe rândul al treilea este iscripția în oglindă, pe care sunt marcate cu roșu cinci evidențieri ale unor detalii, sugerate pentru citirea corectă a literelor suprapuse. Pe rândul patru, este schița Sfinxului în original și în oglindă, pe care sunt marcate cu galben ultimele trei evidențieri.

    Prima semnificație a inscripției de pe soclul Sfinxului, ΣΦΙГГÄΣ ΣΦÄJГΙΟ ϞΜ Α ϞΜΑΗ ΨϞΘϞ ΕΡΕΧ ΑΡΣ ΛΕΑΗΝỌ (Sfiggas Sfageio um a umai psutu erech ars leaino), adică „Sfinxul Tăietorul gâtului, om până la umeri cu talie de șoim combinare cu leoaică”, descrie aspectul acesteia, adică îmbinarea dintre om, șoim și leoaică. Descrierea este în concordanță cu mitologia greacă, unde Sfinxul era o creatură zoomorfă feminină, care avea corp de leoaică, aripi de vultur și cap de femeie.

    A doua semnificație a inscripției, ΣΦΙГГÄΣ ΣΦÄJГΙΟ ϞΜ Α ϞΜΑΗ ΨϞΘϞ ΕΡΕ ΧΑΡ ΣΛΕ Α ΗΝỌ (Sfiggas Sfageio um a umai psutu ere char sle a ino), adică „Sfinxul Tăietorul gâtului, omului pe drum păcăleli întreabă capul îi lovește (aruncă, smulge) din ceafă”, descrie modul de operare al creaturii. În mitologia greacă, Sfinxul păzea drumul spre Theba și orice trecător, care voia să intre în Theba, trebuia să răspundă la o ghicitoare. Dacă nu răspundea corect la ghicitoarea Sfinxului, era sfâșiat în bucăți și mâncat de către aceasta. Oedipus răspunde corect la ghicitoare și Sfinxul moare, aruncându-se de pe o stâncă înaltă, rușinată că a fost învinsă la propriul joc.

Rezumat al informațiilor din textele plăcilor

„Zamolxio s-a născut când a Lunii întunecare de Soare fu” (plc. 2), adică s-a născut în timpul unei eclipse solare pe 20 iunie 529 îen. Este lovit în insula Creta, în timpul unei lupte cu topoare, și rămâne paralizat : „Rănește spinarea [în] țara lui Minos (Creta) la șale cu sânge se rănește” (plc. 110), „Zamolxio nezdravăn scapă cu viață de vătămare. La şira spinării s-a tăiat însângerat. Vindecă toracele. Totdeauna merge cu genunchii legați” (plc. 1). „Cu toporul luptă [în] țara din Creta. La mijloc este atins să târască înțepenite picioarele” (plc. 2). Întâlnește pe Pitagora în Egipt și devine discipolul său : „Pe apă a mers [în] Egipt să învețe acolo la a Soarelui Minunăție (obiect al venerației) asemănătoare Soarelui. Pitagora a pregătit [pe] Zamolxio [în] Legea divină a Spiritului, a Sufletului Vindecare (Iaso), Ochi Strălucitori (Ateno) către Lâna de capră (Aegis) Strălucitoare ca Soarele” (plc. 2). Este dus împotriva voinței sale de către soldații perși în Asia, și studiază împreună cu Pitagora la Babilon : „Constrâns (împotriva voinței) merge în pământul Asia. Împreună studiază cu Pitagora” (plc. 110), „Se duce în opoziție (împotriva voinței) împreună cu Pitagora dincolo cu corabia traversază în Asia” (plc. 2). Apoi, după întoarcerea acasă și îi educă pe oameni : „Povețele neamului [din] Legea Divină Misticii (Inițiații) în peșteră înștiințează (învață) Șarpele Pasăre (Zamolxio). Toți Misticii (Inițiații) cetățenilor afară povețele neamului [din] Justiția Sacră înștiințează (învață). Trăiesc în criptă (cavernă) Misticii (Inițiații). Vorbele spun afară. Poartă (aduc) întreaga vorbire din cavernă spun din nou cetățenilor”. (plc. 110)

Pitagora călătorește împreună cu Zamolxio din Egipt în Asia. La întoarcere, Zamolxio devine Strateg și îi educă pe concetățenii săi. Prezice eclipsele de soare din peștera sa și este gardianul ploii. Simbolul său este șarpele, mai exact vipera cu corn. (plc. 2, 110)

După moartea sa, Zamolxio devine stăpânul timpului în mitologia Davo-Geților și numerotarea anilor se face de la naștea sa. Anul 529 îen devine „anul origine” sau „anul nașterii” pentru Regatului Davo-Geților / Dacilor.

Basileul Sarmizo, Basileul Moliseio, și regii At Eoksi Renos (De la Euxin Renos), Timolisoki, Zireio At Eoksi (De la Euxin), Zideio, Sachonieo, Diramonos, Sapozo Renos, Ichranosia, Teozoreno, Cirezo, Kitigero și Giozo Menos (Duazo Mâniosul) sunt conducători ai Davilor și înaintași ai lui Boerobisto. Regii de mai sus au domnit peste Davi în această ordine până la Boerobisto, așa cum atestă placa 58.

Regii Chisieio, Zario At Euxinou (De la Euxin), Zorzieoi, Komanizeoi, Deraneuse, Apodomeio, Sigobio, Doichamo, Maicho, Sichto Zabio, Sarmio, Dromioxto, Demaroe, Sicht Biedo, Oroloso, Bazorio, Duazo Mâniosul, sunt conducători ai Geților și înaintași ai lui Boerobisto. Regii de mai sus au domnit peste Geți în această ordine până la Boerobisto, așa cum atestă placa 91.

Regele Sarmizo al Tracilor construiește un pod de piatră peste Istru și traversează la Geți. Întemeiază cetatea Sarmigetuzo / Sarmizegetuza. „În întăresc drumul pietruit al lui Sarmizo dincolo traversare a râului Davilor. Fixează al lui Sarmizo drum pietruit de mers”. Simbolul regelui este jaculusul (șarpe zburător). (plc. 108)

Regii Sigobio, Maicho și Doichamo participă la campania condusă de Regele Bardylis al Ilirilor în anul 393 îen împotriva Regelui Amyntas al III-lea al Macedoniei, care este înfrânt și înlăturat de la conducerea Macedoniei. „Doichamo, Sigobio, Maicho [și] Sichto Zabio deposedează în luptă pe Amyntas” și „În Ioannina urcă deasupra merg în jur să strângă (merg să încercuiească) pe Amyntas. Expediția Ilirilor merge în încercuire din spate prin Marea Atroce (Marea Adriatică). La poartă (la ieșire) să se transporte kosoni-trimite răscumpărare în capturarea de viu. Kosoni-trimite [pentru] protecție în pace (tratat)”. (plc. 91, 19)

Regele Deraneuse îi aprovizionează cu mâncare pe Sciți și leagă o strânsă alianță cu aceștia, construind un pod de piatră peste râul care separa cele două popoare. Sciții îi vor ajuta pe Davo-Geți de mai multe ori. (plc. 67, 91)

Regii Zorzieoi și Sichto Zabio repară stricăciunile cauzate de revărsarea Istrului. Construiesc un canal de scurgere și o punte suspendată peste fluviu. (plc. 3, 125)

Regele Moliseio bate monedă cu chipul său. Placa 132 este una dintre aceste monede. (plc. 132)

Regele Filip al II-lea al Macedoniei navighează cu corabia pe Dunăre și ancorează la Teronu (Dierna, Tierna). Filip aduce Regelui Kerioku plata pentru ajutorul militar primit de la Davo-Geți în două ocazii anterioare. A fost scris un tratat de răscumpărare cu literele alfabetului Davo-Geților pentru stabilirea răscumpărării. Regele Filip al II-lea întârzie cu plata tratatului și pentru această întârziere plătește o amendă egală cu jumătate din suma stabilită inițial :

„Generalii Orero [și] Zabio ai neamului Tracilor Guvernatori Uniți purced împreună [să] întâlnească expediția Macedonenilor. În Însuși Regele Filip plutește în corăbii cu provizii navighează râul. Aduce bogăție de aur. La malul stâncos din Dierna (Tierna) leagă în port. Pe placă din literele alfabetului neamului Geților răscumpărare a scris Curia/Senatul. Geții soldați au trimis mai demult de două ori s-au întrunit cu Filip. [Pentru] neîndeplinrea tratatului [la] a sa aducere bucată de jumătate plătește amendă. A sa socotire a fost trecută (îndeplinită). [La] Radă/Consiliu merg Înțelepții Conducători să declare tratatul.

Regele Kerioku Conducătorul tării”. (plc. 7)

Regele Dromioxto (Dromichaites, Dromihete) îl capturează pe Lysimachos și îi vindecă armata. Acesta a fost surprins de o viforniță în timpul campaniei sale la nord de Istru. „Dromioxto provincia Adâncă (Joasă) Geților întoarce. Stricăciunea (boala) vindecă [lui] Lysimachos. Îl transportă [la] Bogata Eliau-Alianța”. (plc. 23, 111, 91)

După o negociere despre taxele de trecere ale călătoriilor pe Istru / Dunăre între conducătorii ale căror regate formau Eliau-Alianța, Regele Zieado al Davilor primește taxele de navigare prin Singidun (Singidunum, Belgrad, Serbia), iar Regele Bazorio al Geților primește prin acord taxele de la docurile din Bononio (Bononia, Vidin, Bulgaria), unde se etanșează corăbiile prin vopsire cu rășină și ulei. (plc. 123)

Regele Zieado al Davilor îl cheamă în ajutor pe Bazorio al Geților, pentru a elimina pe Romanii care blochează drumului de comerț din Moesia cu o tabără militară circulară. Regele Bazorio traversează pe viscol Dunărea înghețată și cucerește tabăra militară a Romanilor. (plc. 76, 127)

Regele Oroloso îi pedepsește pe Geți : „La treburile gospodinelor familiei, la treburile de înăuntru, la muncile casei pe capii familiei trimite Oroloso. Gospodinele familiei Geților ospăț nu fac până când nimicesc [pe] Bastarni”. Cu ajutorul Regelui Perseus al Macedoniei, care conduce o armată formată din „8 Falange [de] Macedoneni 4 sute [și] 8 mii [de soldați]”, Bastarnii sunt respinși. Pedeapsa asupra Geților este ridicată și „În Eliau-Alianța Înalt Onorată ca să poată să își spele numele Geții cheamă fiii”. (plc. 106, 115)

Este povestit procedeul de turnare și călire a săbiilor de fier : „În formă arsă în foc din aliaj retopit toarnă pe căldură arme. Topitura (aliajul) îngheață (se solidifică) în profil (formă) de falx (sabie). În urină așază sabia încinsă [în] tăciunii focului”. Procedeul de călire în urină era cunoscut în evul mediu (Theophilus Presbyter, De diversis artibus). La finalul textului, apare denumirea produsului obținut, și anume „Lame călite”. (plc. 18)

Regele Duazo este tatăl lui Boerobisto. La moartea lui Duazo în război, Boerobisto devine Regele Davo-Geților în anul 452 kdz (78 îen): „Cu respect înmormântează pe nimicitul Rege Duazo Kuzoto (Mâniosul) în războiul Celților cu Geții. Porci grași hrană mănâncă poporul Davo-Geților. [Pe] Boerobisto Conducător așază. În 452 anul (78 îen) în Eliau-Alianța a fost chemată reunire de izbăvire”. (plc. 15)

Boerobisto bate monedă cu chipul său. Placa 112 este una dintre aceste monede. (plc. 112)

După un incendiu provocat la grajdurile cetății Moliodavo, Strategul Ceneo judecă și execută vinovații : „Mâncarea s-a devastat (distrus). Nutrețul cereale de mâncat al așezării (orașului) a ars. Falangele (infanteria) pe cei care au dat foc după lege omoară cu tăciuni. Strategul Ceneo din casa peșteră din pământ pedepsește pe cei de viciu pătați (pe vinovați). Conducătorul justiției lui Zamolxio pe legile lui Jeoio Bourul cu pedeapsă de ardere de către legiuni [îi] nimicește”. (plc. 117)

Există șase drumuri care pleacă de la Sarmigetuzo. „Căi pavate (străzi) spre regiuni la legarea Geților [sunt] 6 (șase)”. Sunt enumerate trei dintre ele : „Cale pavată (stradă) la Moliodavo. Cale pavată (stradă) la Zidodavo. ... Cale pavată (stradă) de piatră [pe] Râul Davilor (Dunidavo, Istrul)”. Cetatea are șase porți de acces : „Opritori (porți) de trecere așezate pe drumurile de mers înainte spre regiuni [sunt] șase”. (plc. 21)

Între 62 - 61 îen, Gaius Antonius Hybrida în alianță cu Bastarnii, având o armată compusă din 11 mii de sărcerători-arcași și 13 mii de legionari (spadasini), străpunge hotarul Davilor și avansează la Tapieo (Tapae - Tápé, Szeged, Ungaria). Boerobisto, cu o armată compusă din 5 mii de buzdugănari, 5 mii de lăncieri și 9 mii de sărcerători-arcași. În timpul luptei, cavaleria romană se retrage, și astfel, Bastarnii și Romanii sunt capturați. Boerobisto îi execută pe Romani, dar pe Bastarni îi cruță pentru a forma o alianță cu ei : „Călăreții la Romani se retrag. Pe Bastarni [și] Romani împiedică în adunare. Îngroapă Romanii până la ultimul la morți făcuți. În țepe străpung, în axe (țăruși) așază. Pe Nobilii Bastarni a protejat Regele Boerobisto cu înțelepciune. Pe Bastarni la alianță adună”. (plc. 25)

Boerobisto (33 mii de soldați) conduce pe Davo-Geți la victorie. Ei resping și împrăștie legiunile Romei conduse de Gaius Antonius Hybrida (36 mii de soldați) în alianță cu Bastarnii (10 mii de soldați) care atacă cetatea Genukla între anii 62 - 61 îen. Alianța Bastarnilor cu Romanii era însă o înșelătorie, ei fiind de fapt aliați cu Davo-Geții : „Bastarnii acum unde se așază înșeală. Asociați cu Davii luptă înapoia [lui] Gaius”. Boerobisto i-a plătit pe Bastarni să atace din spate cohortele Romanilor: „Plătește Boerobisto [pe] Bastarni Romanilor să năvălească prin spate în formațiile de luptă”. (plc. 126)

În anul 55 îen, Regele Boerobisto călătorește pentru a semna un tratat de pace cu Roma, reprezentată la aceste negocieri de Primul Triumvirat : „Acolo la Romani spre frontiera țării plătește Boerobisto lui Marcus [Crassus] să furnizeze arme. Strateg Ceneo Divin în Ochi Strălucitori (Ateno) în fruntea Hegemonilor cheamă a luptei terminare cu Romanii. Petrece iarna să aducă a războiului oprire. Decide pe răsplătire să aducă la negoț oi. În răsplătesc Romanii în arme de învelitori (armuri) străpungătoare. Repede Regii Împreună Așezați Trei (Triumvirii) în sprijin reuniți la Roma se petrec (traversează) să fixeze semnătura lor [în] scrierea de răsplată. Conducătorii repede cu nave vin pe Marea Alee (Marea Adriatică) în Macedonia”. Ca parte din tratat Davo-Geții furnizează mâncare Imperiului, sub formă de oi vii, și primesc în schimb arme care străpung armurile, așa numitele „pilum”, folosite de armata romană. (plc. 13)

Aceeași călătorie este repovestită pe placa 95 : „[La] a Romei graniță traversează înăuntru transport de oi vii cară. Străpungătoarele de protecții prin râu aduce”. Prezența celor trei Triumviri este din nou menționată : „Călătoresc la graniță papirusul să înscrie Regii Romanilor Așezați Trei Împreună (Triumvirii). Cu sulițe răsplătesc oile de sacrificare adunate din Patrie”. Boerobisto duce Romanilor oi vii și aduce înapoi arme, sulițe de străpuns - celebrele „pilum”, furnizate de către Romani. Campania începe în anul 474 kdz (54 îen) și durează până după sfârșitul anului, în primăvara anului 475 kdz (55 îen) : „Se întoarce următor lui ducerea anului (după finalul anului) în primăvară”.

În anul 52 îen, Boerobisto cu o armată enormă de 120 de mii de soldați, compusă din trupele provinciilor aliate, recucerește porturile de la Marea Neagră, ocupate de generalul roman Marcus Lucullus în campania din anul 72 îen. : „Boerobisto a purces să întâlnească ale Romanilor ținătoare de corăbii (porturi) în Moesia cucerite de Marcus Lucullus. Dincolo de Istru Împreună au cucerit în de dincolo porturi la Marea Euxin (Marea Neagră). Conducătorii Eternei Țări Native Nobilii Davo-Geților pedepsesc (amendează) de dincoace porturi ale Romanilor [din] al lor Consulat (Stăpânire)”. (plc. 120, 129)

Boerobisto traversează Dunidavo (Dunărea) și asediază cetatea Taurunum din Panonia. (plc. 9)

Strategul Ceneo moare în anul 488 kdz (42 îen), în campania împotriva Boilor din Panonia purtată în alianță cu Romanii conduși de generalul Marcus Antonius. Cenușa lui Ceneo este trimisă la Roma pentru a fi așezată în pământul sacru al Zeului Zabelo, adică în Campus Martius : „[În] al Zeului Zabelo Sacru pământ (Campus Martius) în fruntea Romei urna funerară trimit în a Mărețului Ceneo statuie piatră de mormânt. Nenorocit în străpungerea cu iedul (berbecul, mașinărie de asediu) [în] războiul [cu] neamul Boilor în Panonia, se mișcă în jos pe drumul la Părinții Davo-Geților”. (plc. 39)

La discuția cu Marcus Antonius, Boerobisto trimite urna cu cenușa lui Ceneo să fie așezată la statuia ridicată în cinstea sa în fortăreața bogată a Romei: „Rada/Consiliul se reunește cu [Marcus] Antonius. Hegemonii Davo-Geților în shekeli (monede) preschimbă a întâlnirii răscumpărare. Boerobisto în urnă funerară a pus a lui Ceneo arsă cenușă. Nobilul Boerobisto a sa urnă funerară trimite în Bogata Legare-cu-ziduri (fortăreață) la statuia mormânt a lui Ceneo. La Roma transportă [a] Nobilului cenușă”. (plc. 118)

Trupul lui Ceneo a fost ars la Genuklo. Soldații armatei Davo-Geților sunt plătiți de către Romani și sunt eliberați de sub arme. „În acoperă (îngroapă) la împrejmuirea (cetatea) Romanilor urna cu dizolvată cenușă [în] Sacrul loc al falangelor (Campus Martius) la templul Răzbunătorului Puterii Zabelo același cu Șarpele cu coarne. La templul lui Ochi Strălucitori (Ateno) luptătorii armatei se socotesc (sunt plătiți) și se eliberează (se duc acasă). Armatei Davo-Geților amenda Romanii iute plutesc să plătească. Repede pe apă aduc răscumpărarea lui Ceneo înainte de ardere. În Portul Genuklo oamenii au ars pe mortul Ceneo. În tărâmul secret al războinicilor cu loc de așezare dincolo de râu, al Davo-Geților Înțelept Gardian Ceneo [în] traversare pleacă departe la Părinți”. (plc. 80)

Triumvirii Marcus Antonius, Octavianus Augustus și Marcus Aemilius Lepidus au adus răscumpărare pentru moartea lui Ceneo și au participat la cremarea lui în cetatea Genukla. Ei duc apoi cenușa lui Ceneo la Roma, pentru a fi înhumată la statuia ridicată în Campus Martius în cinstea acestuia : „Nobilului Boerobisto Regele Davo-Geților anterior plata pe drum pietruit s-a așezat. Merg repede înainte de ziua arderii se întorc plutind Romanii. Rapid anterior arderii pe apă/râu călătoresc să întâlnească Împreună Conducătorii (Triumvirii) pe Boerobisto. Expediția plată pentru căderea de nimicire a lui Ceneo traversează. La râu în capătă pradă de recompensă Davo-Geții. Urna funerară Marcus [Antonius] la poziția înfățișării (statuii) din Locul (Câmpul) lui Zabelo (Campus Martius) mișcă. Să plătească lui Boerobisto după nimicire au gonit pe râu cu corabia dincolo au navigat”. (plc. 12)

Pentru a respinge legiunile romane ce prădează patria Davilor, Tracia, Zurasieo îl cheamă pe Roziano în ajutor. Zurasieo îl întâmpină pe Chiliarhul Sciților Roziano lângă cetatea Moliodavo. Conform cu înțelegerea existentă între cele două popoare, Sciții vin cu ajutor militar pentru Davo-Geți, în schimbul aprovizionării cu mâncare pentru Sciți de către Davo-Geți. „Părțile pe colaborare (contribuție) : Sciților produc băutură și hrană. La Eliau-Alianța Viteji aduc spre întărire”. Roziano și Zurasieo trec Dunărea în Tracia unde îi resping pe Romani în „Anul 497 (33 îen) de la Zamolxio”. (plc. 134)

Marcus Licinius Crassus încercuiește cetatea Genucla condusă de Dapigeo, în anul 500 kdz (30 îen). Istrul se varsă și inundă drumurile îngreunând asediul. Regele Boerobisto străpunge blocada împrăștiind o perdea de fum pentru acoperire, acostează în port și aduce mâncare (pâine de orz sau terci de orz) pentru soldații asediați la Genuklo : „Pâine de orz transportă Boerobisto la armata Davo-Geților. Pe ascuns Davo-Geții înaintează plutind să străpungă [în] port prin încercuirea Romanilor. [La] mal cereale din abundență aduc prin mlaștina râului. Prin locul cu mâl adus de revărsarea de ducere a râului mersul leagă [pentru] Tânărul Marcus [Crassus]. Gonesc prin legarea (încercuirea) Romanilor în acoperire (în secret) debarcă. Trec repede prin încercuirea flotei Romanilor. Prin fumigație de ardere cu corabia de mâncare gonesc. Cară terci de orz dincolo de încercuire. Se năpustesc la Boerobisto Romanii urmăresc plutind prin fumegare, care neprins cu bine trece”. (plc. 128)

În timpul aceluiași asediu, pe timpul nopții soldații Davo-Geți, conduși de către Regele Dapigeo, se înșiruiesc peste zona cu noroi de la marginea râului și reușesc să aprovizioneze cetatea asediată cu mâncare sosită pe o corabie ce a ancorat în portul Genuklo. Corabia, trimisă de către Boerobisto, era încărcată cu pâine de orz. Chiliarhul Zurasieo pornește la Sciții Sarmați pentru a cere ajutorul. O armată de 14 mii de soldați sciți sarmați sosește în ajutorul lui Dapigeo : „ Mișcare (curgere) de gheață acumulată varsă râul. Zoaie (blocuri de gheață plutitoare) acoperă drumul pietruit de mutare. Înmuierea mersul (drumul) împiedică înainte cu noroi [pentru] Tânărul Marcus [Crassus]. [Prin] a sa legare (încercuire) a pământului la interior cu mâncare îndeplinesc iute scindare. Luptătorilor acoperire aruncă cu fumigație făcută. Legiunile îndeplinesc săturare în Portul Genuklo pe un nou mers (drum) liber de soldații Romanilor. În asociere [pe] solul moale înăuntru străpung cu proaspătă mâncare. Cu spinarea aduc dus-întors sărcerătorii-arcași prin încercuire pe ascuns grâne de mâncare. Buzdugănarii, sulițașii și sărcerătorii-arcași sunt așezați pe jos. Mișcă neobservată trimitere în (spre) pământ prin flota așezată de încercuire. Chiliarhul Zurasieo la camarazii Sciți unde purcede pe apă [la] Patria neamului de la hotar. 14 mii [de] Sciți Sarmați îl însoțesc Ducelui Chiliarhilor la Romani în grabă scindează atacul (asediul)”. (plc. 79)

Regele Boerobisto livrează mâncarea către aliați în mod „strâmb”, căci „Era stabilit dinainte ca să evite a părților stricare”. Chiliarhii aliați cer adunare de sfat cu Boerobisto și descoperă că acesta are mâncare din belșug și că a „prădat uniunea”, cărând pe ascuns bogăția defunctului Strateg Ceneo. Chiliarhii Dapigeo și Zurasieo oferă recompensă pentru înlăturarea lui Boerobisto. O coaliție formată din „Orolio însoțit de Chiliarhii Zapio, Beriso, Karpodo, Mongaio” pornește împotriva lui Boerobisto și îl înlătură de la putere. Este învestit ca Rege al Davo-Geților Mukrunino Kotizonio (Cotisonis), nepotul lui Dapigeo, în anul 505 kdz (25 îen). (plc. 45, 62)

În anul 517 kdz (13 îen) Regele Kotizonio capturează armata romană condusă de generalul Marcus Vinucius. Acesta este salvat de către generalul roman Gnaeus Cornelius Lentulus, care vine să plătească Davo-Geților răscumpărarea : „Lui Kotizonio înturnează să așeze pradă strălucitoare [pentru] Hegemonul capturat. Al Romanilor Conducător Lentulus traversează Istrul. În corabie încărcătură mișcă. Se adună în Panonia. Conducătorii Eternei Țări Native a Davilor au distrus în luptă la întâlnire [pe] Romani. Suitorul darului pentru Ducele Vinucius al surorii soț este. Kotizonio tribului său plutind să aducă suficiente pietre din țară permite mișcarea din Roma la Sarmigetuzo. Din rivieră iute au adus pe drumul pietruit amenda din pietre nobile. Kotizonio preț a cerut pe Ducele Vinucius viu să meargă. Al surorii soț a sa taxă la saturare energic aduce Curiei/Senatului peste Vitejii Davilor în topaz șlefuit Conducătorilor Eternei Țări Native a Davilor [pentru] a Generalului Marcus viață”. (plc. 69, 72, 113)

Generalul roman Fonteius Agrippa, conducătorul provinciei romane Moesia, trimite plată în arme Basileului Duro (Duras). Romanii plătesc răscumpărare, din arme capturate anterior, pentru semănarea cu grâu a pământurilor nelucrate din stăpânirea lui Agrippa. „Conducătorul în Moesia plătește conducerea (îngrijirea) Eternei Tări Native a Davilor în parteneriat. A Romanilor Radă/Consiliu kosoni-aduce în spolieri. Pârloagele pământurilor lui Fonteius Agrippa din Țara Nativă a Davilor să vindece cer. Pentru pământuri sănătoase Rada Rotundă (Senatul) în plantațiile de grâu plătește pradă de război salvată răscumpărare [la] Genuklo. Basileului Duro al Vitejilor pentru susținerea (îngrijirea) pământurilor Davilor plată Romanii trimit pradă de război”. (plc. 11)

Basileul Duro lucrează terenurile agricole din Moesia distruse de Sarmații Iazigi. Romanii îl plătesc să replanteze fermele. „După iarnă lui Duro kosoni-aduc [pentru] vindecare de către Romani să socotească (să plătească) munca în Moesia. Duro îngrășământ mișcă unde se cere să îndeplinească însămânțarea fermelor arătură de grăunțe. A Sarmaților din Iazigi lovitură a distrus udarea. Ale Împăratului Vespasian pământuri de grăunțe sterpe (neproductive) însănătoșesc de jaful Sarmaților Iazigi. Bani cere Ad Euso (De la Euxin) Duro Radei/Consiliului pe grânele pământurilor în distruse de Sarmații Iazigi. Romanii lui Duro kosoni-aduc [de] topaz șlefuit a pământurilor fermelor arătură de grăunțe plată de aducere la sănătate. Kosoni în însămânțarea posesiunilor Romanii cară peste. Purced să moaie (ude) la sănătate arăturile distruse”. (plc. 40)  

Duro înarmează soldații Davo-Geți cu arme și armuri, aduse cu corabia de către generalul roman Marcus Antonius Primus, ca plată a unei datorii a Imperiului față de Duro : „Mărețul Duro arătură face Trofeu [în] Davia. În sol rău (îngrășământ) pământul acoperă. Marcus [Antonius Primus] furnizează arme. [Marcus Antonius] Primus merge cu încărcătură de protecții ale Romanilor. Numărată încărcătura este. [Marcus Antonius] Primus amenda Romei să plătească a venit”. (plc. 92)

În anul 69 en. Duro, însoțit de Chiliarhii Vezino și Dacebalo, reface drumul din Tracia către Marea Aegee (Egee) și repară mormântul lui Seuthes al III-lea (Golyama Kosmatka, Shipka, Bulgaria). „La anul 598 de la Zamolxio (69 en) în sfera terestră mișcă zdruncinarea. Duro crește (extinde) intrarea la prăbușitul mormânt în pământ săpat al Hegemonului Nobil Măreț Chiliarh Seuthes ... Cu piatră solidifică stricăciunea criptei din zdruncinarea făcută de pământ (cutremur)”. Duro se întâlnește cu generalul generalul roman Marcus Antonius Primus, care aduce arme și armuri cu care Roma își plătește o datorie : „Întâlnește să plătească pe [Marcus] Antonius Chiliarhul Romanilor numit Primus. În îmbrăcare integrală trimite a Îmbelșugatei Rome Radă/Consiliu plată”. Este prezent și „Strateg al Bufniței Zeițe (Ateno) Boicero”. (plc. 130)

Placa 119 povestește înscăunarea lui Dacebalo ca Rege al Davo-Geților : „Strategul Boicero bețișoarele mișcă. Protectoarea Maerobiro (Zboară-cu-bravii) a venit în zbor la Davo-Geți. În existență i-a dat viață Șarpele cu coarne (Zabelo). Hegemonii Davilor la Legiuire (Conducere) ridică Duce/Conducător pe Dacebalo să înstăpânească pe domnia vacantă în Sarmigetuzo. Așază vorba ca pseudo chemare a poporului. Cheamă Daci pe Davo-Geți. Pământul poartă numele de țara Dacia.

Duro Basileul fiului său dă Legiuirea (Conducerea) lui Dacebalo Chiliarhul.

Davii cărora Geții [și] Sciții strigare așa le spun Lupi”. (plc. 119)

În „anul de la Zamolxio 600 (71 en)” are loc o eclipsă de soare. Este trimisă ofrandă la un oracol, „la Augurul Etern”, în valoare de „șase sute egal cu anul uscate lingouri încărcătură bogată”. (plc. 17)

„Dacebalo în frunte aleargă armatei Dacilor. Adună la nezdravănă sănătate pe Domițian cu trupele ruinate. [La] Sarmigetuzo Conducătorii trupele hrănesc să ridice distrusa armată a Romanilor”. (plc. 16)

Dacebalo îi capturează și spoliază pe Romani : „În posesiunea Tării Native a Dacilor salvează valizii. Acoperă (îngroapă) morții Romanilor”. Dacebalo încheie pace cu Împăratul roman Domițian și îi permite acestuia să se întoarcă acasă prin teritoriul Daciei, în schimbul unui tribut anual de 2 oboli (Dio Cassius) pentru fiecare soldat roman care a fost salvat. „În parteneriat al Romanilor Domițian kosoni-aduce”. Soldații romani sunt duși la râul Sargeția lângă Sarmigetuzo pentru a se spăla și pentru a fi vindecați și ospătați. (plc. 5, 6, 16, 22, 65, 96, 84, 94)

Iată condițiile impuse de Dacebalo lui Domițian:

 „Vi să meargă în țară Romanii fac pace (se învoiesc) cu Diegio.

Împăratul Romanilor cere Regelui Dacilor stăpân al teritoriului să înainteze spre țara de origine în (din) încercuire. Făptuiește Zeul Apolo pe Bestia [cu] suliță Șarpele Divin Zabelo înfricoșătoarea suliță liniștește să facă pace (să se învoiască). El însuși nezdravăn (bolnav) Domițian la întâlnire trimite pe [Cornelius] Fuscus să îndeplinească la cerințele lui Diegio.

I. Împăratul Romanilor se stabilește să livreze pe viață neîncetat 39.276 de oboli pe an.

II. Să își înturneze armata [în] țară la Îmbelșugații Romani, să stea deoparte de teritoriile veșnic parte pentru Nobilii Dacilor.

Vitejii în frunte cu Maerobiro (Zboară-cu-bravii) din Sarmigetuzo atunci în anul 617 kdz (88 en).

Chiliarhii Curiei/Senatului [de] Vorbă/Sfat.

Generalul Rege Duce Dacebalo, Strategul Boicero, Chiliarhul Diegio, Chiliarhul Vezino.

1 miriadă (zece mii), 9 mii, 6 sute, 38 Romani. (19.638 Romani).

Regele Vitejilor Romanilor Domițian, Strategul [Cornelius] Fuscus Generalul Vitejilor, Ducele Chiliarh [Tettius] Iulianus Strategul Romanilor.

Al Regilor Fii (urmași) Cap de Familie Sarmizo. Al Chiliarhilor Vitejilor Rege Dacebalo”. (plc. 121)

Romanii erau într-o situație disperată și au acceptat condițiile impuse de Dacebalo, adică plata anuală a doi oboli pentru fiecare soldat lăsat să treacă prin Dacia spre casă, așa cum relatează Dio Cassius (Dio, Historia Romana, LXVII.6.5) : „Doi bani [pentru] un războinic” și „Hegemonii săvârșesc de liniștesc furia Șarpelui opresc sulița de străpuns. [Pentru] viața Nobililor sunt trimise 4 miriade (zeci de mii) de Auriți (Aureus) pe an Regelui [pentru] salvare. Au făcut Dacii sulița liniștită pentru călătorie. Dau invocație roagă [pe] Maerobiro (Zboară-cu-bravii) al Romanilor Strateg să meargă pe vatra poporului Dacilor”. (plc. 114)

Romanii au fost reînsănătoșiți de către Daci : „Pentru a odihni/vindeca așază bine [pentru] traversarea departe. Slăbirea de istovire revigorează cu cereale și roți de brânză. Dacii provizii de nevoie mișcă iute pedestrimii Romanilor. Alimentează luptătorii cu provizii. În război împărțirea câștigurilor la sfat discută Chiliarhii luptătorilor [cu] Dacebalo [al] Dacilor”. (plc. 114)

Din textului plăcii 22, aflăm că Cornelius Fuscus a fost ucis prin tortură de către Diegio, pentru sărirea plății tributului anual către Daci, conform tratatului încheiat. „Dacebalo respinge cerința ca [Cornelius] Fuscus să discute cu Dacebalo. Pe el Romanii îl caută. Diegio cheamă plata tratatului. Diegio îl maltratează pe Căpetenia Romei. Plata taxei anuale a sărit. Sacrificare aranjează Dacii prin chinuire. Chiliarhul Diegio îl torturează pe Strategul [Cornelius] Fuscus”.

Regele Dacebalo și Strategul Boicero călătoresc cu corăbiile la cetatea Zidodavo (Zidovar, Orešac, Serbia), ce era condusă de Chiliarhul Vezino. Călătoria are ca scop aducerea unei ofrande Zeului Zabelo. (plc. 124)